Privire retrospectivă asupra celei de-a 20-a ediții a Festivalului Ars Hungarica
„Grupate în jurul datei de 20 august, evenimentele au fost incluse în programul oficial ca un festival de zece zile. A fost obositor, pentru mica noastră echipă să organizăm mai mult de zece evenimente pe zi, să întâmpinăm sute de oaspeți, să le asigurăm cazarea și masa, să ne întâlnim, să discutăm cu ei, să îi însoțim la locurile de desfășurare, etc. Până în a treia sau a patra zi toată lumea, de la președinte și managerul principal până la ultimul om suferea de epuizare, dar am organizat toate evenimentele conform planului” -citesc aceste rânduri răsfoind publicația aniversară a festivalului.
Deși anul acesta nu au fost zece programe pe zi, ca în 2007, când festivalul a coincis cu evenimentele Sibiu Capitală Culturală Europeană, în ultima zi a evenimentului toată lumea a răsuflat ușurată. Primul gând în astfel de momente este întotdeauna: în sfârșit, s-a terminat, putem să ne relaxăm! Voluntariatul alături de munca și sarcinile care țin până seara târziu îți epuizează forțele, dar, privind înapoi, a fost totuși bine să-ți reîncarci și bateriile. A fost minunat să ascultăm doi pianiști excepționali, Fejes Krisztina și Szőcs Henrik sau să auzim cântece istorice interpretate la taragot, un instrument tradițional maghiar, sau să aplaudăm spectacolul entuziasmant al Ansamblului de dans Bekecs, pentru a numi doar câțiva dintre artiști. Au fost spectacole pentru copii, piese de teatru care au dat de gândit adulților, evocând trecutul, precum și discuții despre literatură, poezie sau traducere literară. Pe scurt, cea de-a 20-a ediție a Festivalului Ars Hungarica a atras atât tineri, cât și vârstnici, formând adesea o punte între populația multilingvă din Sibiu. Muzica nu este legată de limbă, așa că nu este de mirare că nu numai maghiarii au ascultat-o, ci și melodiile dansurilor moldovenești învățate în casa de dans au fost ușor de reținut, iar pașii erau familiari majorității naționalităților prezente. Când vine vorba de poezie, limbă și traducere literară, se pare că problemele actuale sunt comune tuturor națiunilor conviețuitoare și, oricât de des am menționa acest lucru, apărând chiar ca un clișeu, literatura este adesea capabilă să depășească conflictele dintre minorități și majorități. Pentru mine – chiar dacă este un subiect care mă preocupă de mult timp – aceasta a fost una dintre cele mai importante consecințe ale festivalului: sunt necesare mult mai multe mese rotunde și evenimente similare, atât în zonele cu majoritate maghiară, cât și în alte contexte românești.
Au existat și programe în festival care nu s-au limitat la perioada derulării efective, astfel încât cele cinci expoziții pot fi încă vizionate la Galeria Bisericii Reformate, Galeria Contemporană a Muzeului Brukenthal, foaierul Sălii Oglinzilor, spațiul expozițional al Primăriei Sibiu și Turnul Sfatului. Expozițiile sunt diverse ca dimensiune și temă, dar indiferent dacă prezintă grafică sau fotografii, cu siguranță vă vor atrage, vă vor face să reflectați, vă vor trezi amintiri sau pur și simplu vă vor încânta.
După o treabă bine făcută, cităm adesea versurile lui Vörösmarty care au devenit aproape proverbiale: „A fost distractiv, a fost o treabă bărbătească!” Dar acum, că am scos din nou poemul lui Vörösmarty Mihály (Gânduri în bibliotecă), îmi vin în minte ultimele versuri ale poemului în întregime:
„Am ridicat ștacheta cât mai sus posibil,
Putem spune, întorcându-ne la țărâna strămoșilor noștri:
Mulțumim, viață! Pentru binecuvântările tale,
A fost distractiv, o muncă bărbătească!”
Da, Asociația Maghiarilor din Sibiu – HID, care are (de asemenea) douăzeci de ani, a ridicat (din nou) ștacheta, iar spiritul strămoșilor noștri nu a lipsit, ba dimpotrivă este deosebit de viu aici, în etnosporă. Și da, „mulțumesc, viață! pentru binecuvântările tale”, că a putut avea loc din nou un festival, că au existat membri ai comunității care au susținut această muncă, dar au încercat și ei să se distreze, să se îmbogățească prin evenimente, să se întărească pentru următoarele. Așadar, a fost obositor, dar distractiv și suntem pregătiți pentru a douăzeci și una. Dar înainte de asta, mai sunt Zilele Hungarikum și Festivalul Ars Sacra…
Veres Emese Gyöngyvér
