Ziua Culturii Maghiare – Madách 200; Himnusz 200 (Imnul 200)
Vernisajul expoziției Orth Isván marchează două momente semnificative din istoria culturii maghiare.
Pe data de 22 ianuarie se împlinesc 200 de ani de la finalizarea de către Kölcsey Ferenc a poeziei intitulate Hymnus care în anul 1844 a devenit textul imnului național al Ungariei. Începând cu anul 1989 la această dată sărbătorim Ziua Culturii Maghiare.
Anul acesta sărbătorim și bicentenarul nașterii unei personalități proeminente a literaturii și dramaturgiei maghiare: Madách Imre (21 ianuarie 1823 – 5 octombrie 1864). Lucrarea sa de căpătâi, drama lirică intitulată Tragedia omului este o capodoperă a literaturii maghiare, a fost tradusă în numeroase limbi, astfel că figurează frecvent și pe scenele mondiale, nu doar în repertoriul teatrelor de limbă maghiară. Totodată opera lui Madách a inspirat și artiști plastici, mulți dintre ei realizând ilustrații după Tragedia omului, printre care Zichy Mihály, pictorul curții țarilor, o figură proeminentă în ilustrație și în pictura romantică maghiară, care l-a inspirat și pe graficianul Orth István, care a creat lumea vizuală a dramei lirice în tehnici mixte și apoi în gravură.
Expoziția va fi vernisată de Brendus Réka, director în Secretariatul de Stat pentu Politica Națională din cadrul Cancelariei Primului Ministru al Ungariei.
Participă pianista Orth Enikő, care va interpreta lucrări de Domenico Scarlatti, Ludwig van Beethoven, Bartók Béla, Chilf Miklós.
Orth István s-a născut în localitatea Nagyszékely (Ungaria) în anul 1945. Copilăria și-a petrecut-o la parohia reformată din Episcopia Bihorului, începând să studieze ceramica la Liceul de Arte din Oradea. După bacalaureat a absolvit Teologia Protestantă la Cluj, obținând diplomă de preot în anul 1971. Apoi a fost admis la Universitatea de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, unde a studiat cu Kazár László, în paralel îndeplinindu-și menirea de a fi pastor asistent la Satu Mare și Arad. Începând cu anul timp de douăzeci și cinci de ani activând ca restaurator la Muzeul Brukenthal din Sibiu, apoi până în anul 2002, anul pensionării lucrând la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Este membru fondator al reînființatei Bresle Barabás Miklós și al Uniunii Artiștilor Plastici și Designeri din Ungaria. Este distins cu Premiul pentru întreaga activitate de către Asociaţia Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania (EMKE), iar din anul 2010 este cetățean de onoare al Sibiului, fiind singurul maghiar onorat cu acest titlu în Sibiu. În anul 2013 este distins și cu Medalia Crucea de Merit Maghiar în rang de cavaler. Este o personalitate determinantă a comunității maghiare din Sibiu. Lucrările sale se regăsesc în colecții private și muzee (Galeria Națională de Artă din Ungaria, Muzeul Vaticanului, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Tama Art Tokio). A avut expoziții individuale în 25 de metropole mondiale de la Samarcand până la San Francisco. Unele din creațiile sale se regăsesc și în București, în sala de consiliu a bisericii reformate Calvineum.
Expoziția poate fi vizitată până pe data de 21 februarie 2023.
Expoziția este realizată în parteneriat cu Asociația Maghiarilor din Sibiu „HID”.
