• Magyar
  • Román

Istoria Filmului Maghiar la Sibiu III.

2017-03-06 19:56
11 filme maghiare care au marcat a șaptea artă

Institutul Balassi - Institutul Cultural Maghiar din București, Arhiva de Film din Ungaria împreună cu partenerii locali: Asociația HID - Centrul Cultural Maghiar din Sibiu și Librăria Habitus organizează și prezintă publicului larg un proiect care se va desfășura pe parcursul mai multor week-end-uri. Cu ocazia împlinirii a 120 ani de la prima proiecție din Budapesta, instituțiile partenere oferă cinefililor din Sibiu proiectul Istoria Filmului Maghiar, ocazie cu care se vor prezenta 11 filme remarcabile din filmoteca de aur maghiară.

filmek marcius 11_online_b

Vineri, 10 martie 2017 - Librăria Habitus

17,00 – István Szőts: Oamenii muntelui (1942, dramă, 89 min., subtitrat în limba română)

18,40 – Eveniment surpriză

19,00 – Zoltán Fábri: Domnul profesor Hannibal (1956, dramă, 90 min., subtitrat în limba română)

Sâmbătă, 11 martie 2017 - Librăria Habitus

19,30 – Miklós Jancsó: Pribegii (1966, dramă, alb-negru, 90 min., subtitrat în limba română)

 
Oamenii muntelui / Emberek a havason - 1942, dramă, 89 min., subtitrat în limba română
 
Regia: Szőts István
Scenariul: Szőts István după nuvela lui Nyírő József
Imaginea: Fekete Ferenc
Editor: Kerényi Zoltán
Muzica: Farkas Ferenc
Distribuţia: Görbe János, Szellay Alice, Ferenczi Péterke, Bihari József, Makláry János
 
Munții din Ardeal. Cer înnorat, brazi, o căsuță mică. Aici trăiește Csutak Gergely, un tăietor de lemne, împreună cu soția sa, Anna și cu băiețelul lor, Gergő. Totuși frumusețea peisajului și natura care îi înconjoară nu le aduce o fericire absolută. În timp ce soțul este departe de casă, șeful acestuia pune ochii pe nevasta sa frumoasă. Anna încearcă să scape, dar cade în prăpastie. Gergely se răzbună, omorându-l pe vinovat. Ajunge în închisoare, dar când cade prima ninsoare și se apropie Crăciunul, evadează din închisoare ca să-i ducă un cadou micului său fiu, lui Gergő...
 
Pelicula realizată în anul 1942 de Szőcs István este o creaţie inclusă în arta cinematografică universală, având un rol important în dezvoltarea neorealismului italian. În anul 1942 filmul a obţinut premiul artistic la Veneţia. Oamenii muntelui, bazat pe o nuvelă de Nyírő József prezintă lumea inegalităţilor sociale, a celor aserviţi, umiliţi şi întristaţi. Aduce pe ecran cu o sinceritate şi compasiune profundă eroii muntelui, în această sferă puritană regăsind idealuri precum abnegaţia, cinstea, onoarea şi solidaritatea. Regizorul comunică prin limbaj vizual ceea ce alţii reuşesc să spună prin vorbe.
Criticii maghiari de filme au ales acest film, prim vot secret, în anul 2000, în rândul celor mai bune 12 filme maghiare ale secolului.
Emberekahavason 01 copyright mandarchiv_b
 
* * *
Despre film și autor:
 
Deși cariera lui Szőts István a fost plină de momente de cotitură şi filmele sale nu au reușit să ajungă la gloria bine-meritată, totuși a influențat generații întregi de cineaști (Gaál István, Sára Sándor, Kósa Ferenc, Bereményi Géza) prin viziunea artistică specială. 
Viziunea sa despre lume și exprimarea estetică a acesteia au fost unice atât în cinematografia de dinainte de 1945, cât și după 1945. Stilul său a reunit stilul realist și cel de avangardă prin limbajul filmului și în vizualitatea sa, ceea ce a atras atenţia pe plan internaţional asupra filmelor sale.
În 1942 la Festivalul de la Veneția cineaștii și criticii italieni au remarcat acest film considerat a fi cea mai importantă creaţie din cariera sa, câştigând un loc incontestabil în istoria cinematografiei maghiare și universale.
Această peliculă este una dintre cele mai prețioase din colecția Arhivei Naţionale și Institutul de Film din Ungaria (MaNDA), negativul original fiind p nitrocopie cu degradări grave, iar sunetul, care a fost înregistrat cu tehnica epocii respective, era foarte distorsionat şi din cauza zgomotelor nefiltrate. În 2014, la inițiativa  MaNDA și cu sprijinul Academiei Maghiare de Artă s-a efectuat restaurarea digitală completă a filmului. Lucrările au fost realizate de Studioul Focus Fox, cu implicarea operatorului de imagine Sára Sándor, studentul și ucenicul de odinioară al lui Szőts István. Lucrările de digitalizare au durat șase luni, iar suportul digital va permite păstrarea filmului pe termen lung.
 
Restauratorul principal al filmului, Gazsy Csaba a povestit în legătură cu lucrările de restaurare că au avut mari probleme cu praful și așa-numita mizerie de film de pe peliculă. O altă problemă o prezenta nitrocopia, care pe lângă faptul că era inflamabil, prezenta și pericol de explozie, deci nici nu se punea problema curățirii peliculei cu diferite soluții. Au curățat 130.000 de cadre manual și cu tehnologie computerizată. Cea din urmă a fost folosită foarte eficient la tratarea suprapunerilor folosite de Szőts, în mod avangardist la acea vreme, deoarece în aceste locuri trebuia oprit și tremuratul imaginii. Istoricul de film Fazekas Eszter a povestit că pentru asigurarea calității prin restaurare a fost nevoie de o detectarea aproape arheologică a obiectelor. Iar Szőts a fost foarte bun în acest domeniu la vremea sa. Operatorul de imagine și regizorul Sára Sándor, care i-a fost student, a atras atenția asupra faptului că Szőts era o personalitate sugestivă nu doar în viața sa, dar și în filmele sale. „De aceea chiar şi imaginile care redau peisaje pot fi considerate studii sociografice.” 
 
Szőts István (1912–1998) a studiat pictura la școala de pictură a celor doi maeștri, Aba-Novák Vilmos și Iványi-Grünwald Béla, iar înainte să-și elaboreze noul stil vizual, în anul 1939 a lucrat la Casa de Filme Hunnia, unde a fost asistentul regizorului Zilahy Lajos. Deși a fost apreciat la Veneția, filmul Oamenii muntelui a fost atacat și înainte și după 1945, iar o altă capodoperă a sa, filmul Ének a búzamezőkről (Cântec despre lanurile de grâu), turnat în anul 1947, a fost interzis. Planurile sale au rămas nerealizate, în 1956 a participat la înregistrarea revoluției pe film, după care a ales calea emigrației și s-a stabilit la Viena.
 
Vittorio De Sica i-a propus, încă din timpul războiului, o filmare în Sicilia, iar mai mulți dintre regizorii adepţi ai curentului neorealist italian de mai târziu au declarat că limbajul cinematografic al lui Szőts a fost definitoriu în formarea viziunii lor. Filmele sale au influențat în primul rând cineaștii italieni și austrieci, iar mai marii neorealismului italian, cum ar fi Carlo Lizzani, Unberto Barbaro, Alberto Lattuada, au avut vorbe de laudă și au atras atenția asupra  umanismului, tematicii sociale abordată într-o manieră curajoasă, naturalețea, stilul de baladă prezentat compact și tehnica de contralumină folosită în film.
 
În anii 60-70 a făcut filme de artă în Austria, a prelucrat agonia Monahiei, arta de la începutul secolului XX, art nouveau și cel expresionist, prezentând viața artistică a lui Gustav Klimt și  Egon Schiele. Între 1964 și 1969 a predat regie la Academia de Film din Austria. În documentarele sale de artă făcute în Austria a reînviat tradițiile culturii europene.
 
* * *
Filmul Oamenii muntelui a devenit cel mai cunoscut film al lui Szőts István, dar el nu a apreciat faptul că era identificat cu un singur film al său. Filmul prezintă viața grea a tăietorilor de lemne din munți. Materialul literar scris de Nyirő József, prezentând drama unui tăietor de lemne care se răzbună pentru pierderea soției sala, în film se transformă într-o imagine cosmică a omului, în care norii, copacii, animalele sunt prezentate într-o manieră nemaiîntâlnită până atunci pe ecrane, creând un limbaj vizual cinematografic natural, fiind un pionier în acesta nu doar în cinematografia maghiară, dar și în cinematografia universală. Acest film i-a adus în 1942 premiul artistic la festivalul din Veneția, iar promotorii neorealismului italian îl consideră ca punctul lor de pornire pe acest drum.  
Emberek_b          
* * *
Când în anul 1939 Szőts István a obținut postul de asistent la Hunnia, deja avea idei bine conturate și unice despre arta cinematografică. În memoriile sale a scris că filmul este ”o artă cosmică, care se joacă pe scena cerului și a pământului” și în care natura, ca o ”orchestră uriașă îşi interpretează rolul împreună cu omul, sau de multe ori chiar și fără om.” Într-adevăr, în unele din secvențele din filmul Oamenii muntelui, siluetele oamenilor par să joace doar un rol secundar, camera le dă doar atâta importanță cât oricărui alt detaliu, cum ar fi cerul sau un detaliu din pădure. Totuși aceste părți panteiste nu domină filmul în întregime. Setup-ul, ritmul planurilor de imagine și felul în care Szőts făcea simțită mișcarea, toate îi servesc lui Szőts să contracareze, dar să și completeze imaginile necesare artei cosmice, cum denumea el filmul. Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă operatorii de imagine Fekete Ferenc și Makay Árpád, nu ar fi folosit camera de mână, neobișnuită la vremea respectivă. Chiar și numărul mic al echipei, și felul lor de a lucra erau diferite de modul de a turna film în acele vremuri. Membrii echipei erau tineri și nu vedeau în filmări o muncă de rutină prin care se câștigă salariul, ci aveau o credinţă naivă și mult idealism și care s-au aliat în a face un film deosebit de frumos. Directorul de la Hunnia, Bingert János l-a susținut pe tânărul regizor în a-și realiza visul din punct de vedere cinematografic și putem afirma că munții din Transilvania constituiau o locație norocoasă pentru realizarea filmului, pentru că directorii casei de producție vedeau în locația din Transilvania de actualitate în propaganda anilor 40. Însă filmul realizat nu a satisfăcut nicio așteptare propagandistică. Povestea se desfășoară într-un mediu social care până atunci nu a mai figurat în filmul maghiar. Narația mistică este întrețesută de sărăcia tăietorilor de lemne, totul filmat cu credibilitate documentaristică în aşa fel, încât certifică şi în sens sociologic şi sociografic probabilitatea motivelor cultului naturii permanent prezente în film. Gândirea ”oamenilor pădurii” este prezentată așa cum cineaștii și cinefilii orăşeni credeau că aceștia gândesc. Filmul lui Szőts prezintă o situație care şi cu 70 de ani în urmă era deja o situaţie de marginalizare, protagoniștii trăind într-un mediu care abia a fost atins de civilizația secolului XX. Şi această civilizație este prezentă în film în sens negativ, de parcă ar fi într-o îndepărtată colonie.
 
Scenariul bazat pe nuvela lui Nyírő József a ocolit toate capcanele realizării ei. Conține referințe biblice, dar nu găsim nicio urmă a ideologiei creștin-naționaliste. Szőts a refuzat să facă din inspector o figură de evreu, când i-a fost politic sugerat acest lucru. Nu a vrut nici ca protagonistul său să fie rănit mortal de un jandarm român. Din această dramă întunecată lipsesc clișeele propagandei contemporane. Filmul său a fost distins cu premiul artistic la festivalul de la Veneția. 
 
* *  
Premii pentru Szőts István:
Premiul pentru Arta Maghiară în 1990
Premiul Kossuth în 1992
Premiul pentru întreaga activitate la Gala Filmului Maghiar în 1994
Premiul pentru Patrimoniu în 1996
 
Domnul profesor Hannibal1956, dramă, 90 min., subtitrat în limba română
 
Regia: Fábri Zoltán
Scenariul: Fábri Zoltán, Gyenes István și Szász Péter după romanul lui Móra Ferenc
Imaginea: Szécsényi Ferenc
Scenografia: Márkus Tibor
Muzica: Tamássy Zdenkó
Distribuţia: Szabó Ernő, Kiss Manyi, Makláry Zoltán, Bessenyei Ferenc, Apor Noémi, Somogyvári Rudolf, Greguss Zoltán, Gobbi Hilda
 
Personajul principal al tragicomediei este o persoană nesemnificativă, apolitică: profesorul de liceu Nyúl Béla. Datorită unui studiu absolut neutru scris despre circumstanţele morţii generalului cartaginez Hannibal, ajunge în centrul atacurilor demagogilor de dreapta, ceea ce duce la moarta sa. Domnul profesor Hannibal militează împotriva puterii represive, dictatoriale şi împotriva brutalităţii şi prostiei acesteia. Nu este întâmplător că prezentarea filmului a avut un rol cheie în evenimentele din 1956. Însă poate fi actual în orice epocă şi oriunde, deoarece poartă un mesaj pentru fiecare epocă. Tocmai de aceea a devenit una dintre cele mai apreciate creaţii ale cinematografiei maghiare, iar criticii maghiari de film au ales pelicula, prin vot secret, în anul 2000, printre cele mai bune 12 filme maghiare ale secolului. 
 
* * *
Cu toate că regizorul Fábri Zoltán, de trei ori distins cu Premiul Kossuth, se afla pe piedestalul personalităţilor importante ale politicii culturale socialiste, opera sa regizorală (1952-1983) este marcată de scenarii interzise, în consecinţă a recurs la adaptări literare pentru a comunica mesajul său umanist despre lume, dictatură şi relaţii interumane, adaptări vizionate de milioane de spectatori. Nu a fost un inovator al limbajului cinematografic şi totuşi, dacă derulăm în imaginaţia noastră marile momente ale cinematografiei maghiare contemporane, sunt puţini acei regizori în cazul cărora s-ar putea înlănţui secvenţe cu un impact atât de puternic precum scena dramatică de la carusel din filmul  Körhinta – Caruselul (1955), terenul de joacă din filmul A Pál utcai fiúk – Băiţii din strada Pál (1968), stadionul expresiv din Hannibál tanár úr – Domnule profesor Hannibal (1956) sau manufacturarea absurdă de cutii de către Latinovits Zoltán în pelicula Isten hozta őrnagy úr – Bine aţi venit, domnule major (1969).
 
* * * 
Ca şi Martorul (Tanú) de Bacsó Péter, filmul cu cel mai mare ecou internaţional de presă al lui Fábri Zoltán este prelucrarea tragicomică a raportului dintre o persoană neimportantă şi putere, cu un erou tragicomic. Eroul principal din Hannibál tanár úr (Domnul profesor Hannibal) este un profesor de latină de la un liceul budapestan, Nyúl Béla. Opoziţia domnului profesor Nyúl cu puterea poate fi redus la gesturi împiedicate ale unui om simplu, însă prin caracterul său lipsit de maniere eroice se transformă în erou tocmai datorită lipsei sale de importanţă.
 
În film se publică opera lui Nyúl Béla, un studiu absolut apolitic despre Hannibal, în care neagă  teoriile de până atunci referitoare la moartea unui comandant cartaginez, Hannibal, despre care se spunea să a fost otrăvit. Căci domnul profesor susţine că Hannibal a căzut victimă unei revoluţii cartagineze. Descoperirea sa, aşa cum se spune şi în film, ar fi fost cea mai mare descoperire a filologiei clasice contemporane, dacă studiul nu ar fi fost publicat tocmai în 1931, în Ungaria în care fascismul câştiga tot mai mult teren. Astfel noua sa opinie se bucură de mare recunoaştere până în momentul în care un ziarist, răstălmăcind cuvintele profesorului de latină, crede că descoperă în studiul acestuia idei de stânga. Faptul că domnul profesor a găsit documentele antice în timpul detenţiei sale în Rusia, pentru ziarist înseamnă un singur lucru: Nyúl Béla este spion rus. După acest articol Nyúl Béla devine în ochii întregului oraş un adevărat instigator, iar propaganda locală se foloseşte de situaţie.
 
Cu toate că şi Nyúl Béla tinde să fie dus de valul evenimentelor, nu-şi schimbă poziţia privind moartea lui Hannibal. Dacă şi-ar retrage descoperirea, ar fi de partea minciunii, ori el încearcă să reprezinte adevărul, o valoare morală străveche faţă de o putere represivă, precum un Epaminondas modern menţionat în repetate rânduri în film pentru faptul că „iubea atât de mult adevărul, încât nici din glumă n-ar fi minţit”.
 
Tragedia personajului principal interpretat genial de Szabó Ernő se relaxează prin momentele comice presărate cu elemente burleşti. În personajul Nyúl Béla se întruchipează unul dintre cele mai iubite caractere pierzante ale artei cinematografice. Deşi după scenariu soarta sa este sortită uitării, în conştiinţa publică numele lui a depăşit renumele filmului. Nyúl Béla a devenit toposul simpatic şi uman al unui personaj modest.
Hannibal_b
 
Acţiunea filmului se desfăşoară în Budapesta anilor treizeci, într-o perioadă în care se propagă fascismul, însă Domnul profesor Hannibal este împotriva oricărui regim represiv, dictatorial şi împotriva brutalităţii şi prostiei acestuia. Nu este întâmplător că premiera filmului a avut un rol important şi în evenimentele din 1956. Dar filmul poate deveni actual oriunde, având un mesaj în orice epocă. Poate din acest motiv poate fi considerat acest film unul dintre cele mai importante creaţii ale artei cinematografice maghiare.
Mikó Hanna Laura: A mi hősünk. Fábri Zoltán: Hannibál tanár úr (Filmtett, 2010. dec. 9.)
 
* * * 
În filmul Domnul profesor Hannibal putem sesiza că regizorul Fábri Zoltán se întoarce neînfricat din impasul schematicii; nu apelează la „izvorul pur”, ci creează un nou stil. Acest stil este consecinţa acelei stăpâniri ideatice despre care însuşi Fábri spune mai târziu: "... mi-am dat seama că – evident în urma zguduirilor istorice trăite – mă incită tot mai mult problematica violenţei, violenţa faţă de oameni, insuportabilitatea umilinţei şi a aservirii, dominându-mă necesitatea protestului faţă de violenţă ".
 
Filmul a rulat în cinematografele a 18 ţări şi cei mai importanţi critici şi esteticieni ai genului au scris cronici pozitive. Drumul spre glorie al filmului – care continuă şi astăzi – a început la Festivalul de la Karlovy Vary din 1957, când a obţinut Marele Premiu.
 
Josnicia puterii a fost trăită în întregime de generaţia lui Fábri, această generaţie fiind adevăratul martor şi victimă a manipulării maselor lipsite de şcoala democraţiei. Şi să nu uităm că filmul a fost realizat în lunile în care poetul Benjámin László declara despre drama de conştiinţă a oamenilor astfel: "Stăteam acolo în zgomotul maselor, râgâind moartea, cu privirea goală, ca de turmentat. Acum, trezit din beţie, cu ochi însângeraţi, trebuie să mă uit în ochii unei naţiuni." Şi deja se întrevăd dramele unei noi manipulări. Să nu uităm că premiera festivă a filmului a avut loc la 18 octombrie 1956.
Ujhelyi Szilárd: A BUDAPESTI 12 (Filmkultúra)
 
* * *
Regizorul despre propriile filme:
"Dacă iau la rând filmele mele, sper să pot dovedi incontestabil că am încercat să redau conflicte similare. Conflictul de bază al peliculei Domnul profesor Hannibal este faptul că omul de rând luptă cu societatea prefascistă pentru a-şi apăra dreptul la liberă opinie, dar nici cu preţul compromisului nu poate să se salveze.
(Alkotó emberek, A filmrendező, Bernáth László interjúja, Esti Hírlap, 1970. április 7.)
 
* * * 
Domnul professor Hannibal – critică despre film
Accentele politice ale scenografiei sunt indubitabile. Totuşi rămân pe planul secund faţă de puterea de convingere al acţiunii directe. Filmul, ca o imagine generală a epocii, nu prezintă clar, în afară de Hannibal, un personaj bine conturat care să lupte cu fascismul. Astfel – poate fără intenţie – filmul devine un simbol al pericolului pe care-l poartă masa faţă ce personalitate. Aspectele umane ale poveştii sunt evidenţiate puternic şi prin regia lui Fábri Zoltán, încercând să-l caracterizeze cât mai fidel vieţii acest omuleţ cu suflet mare, bucuria imensă pe care o simte la victorie, neînţelegerea urii fanatice pe care o manifestă cealaltă parte. Fábri transpune exact toate acestea în imagine, servind şi delicatese politice. (Dieter Krusche, Filmforum, 1958. 7. sz. 1958. júl. 16.)
 
Mesajul filmului este clar: este un protest înflăcărat împotriva oricărei terori morale şi intelectuale, protecţia dreptului la opinie, atenţionare asupra încrederii oarbe în mişcările maselor... Filmul este o creaţie coaptă atât din punct de vedere artistic, cât şi spiritual. (Echo Krakowa, 1958. VI. 18. Krakkó.)
 
A rendező munkáját bátran mérhetjük Móra Ferenc színvonalához. Amivel a forgatókönyv adósa maradt a nagy írónak, azt Fábri Zoltán bőségesen letörlesztette. A rendezés stílusa: törekvés az egyszerűségre és világosságra. A szándék hibátlanul sikerült. Egyetlen villanással jellemezni csak igazán nagy művészek tudnak. Ahogy a rendező a tanári kar tagjait egy-egy mozdulattal bemutatja, a karakterek mély elemzésére és nagy művészi ökonómiára vall. Az a pillanat, amikor Hannibál tanár úr a miniszteri biztos kérdésére, hogy visszavonja-e tanulmányát, egyetlen rövid szóval felel: NEM! – feledhetetlen. Ennek az egyetlen és nagyon egyszerűen kimondott kurta szónak a rendező olyan drámai, olyan megrendítő légkört teremtett, hogy a szó mögött a néző az embernek, az emberiség elhivatottságába vetett hitének összeomlását érzi. A mestermű magaslatára emelkedett itt a színészi alakítás, a tömegmozgatás és a váltakozó indulatok ábrázolásának koreográfiája. Az üvöltés és a dermedt csend, a "feszítsd meg" és az "éljen", a habzó gyűlölet és a kebelre ölelő megbocsátás és e pillanatonként változó érzelmi ellentétek viharzásában ismét csak egy szó, egyetlen megdöbbent, lázadó és megalázkodó, megvető és könyörgő kiáltás: "Emberek?!" – s mindez a legtudatosabb mértéktartással, egyetlen mozdulatban sem eltúlozva már önmagában is érdemessé tette a filmet a nagy kitüntetésre. (Szinetár György, Magyarország, 1957.augusztus 7.)
 
Ce aduce nou acest film? Şi de ce consider că este unul dintre cele mai bune filme maghiare?
Pentru prima dată aduce Elsőül hozta a nemzeti önvizsgálat keménységét, azt a felelősségteljes magatartást, ami nélkül csak ábrándokban, hazug illúziókban élhetünk. Először nézett szembe egy rideg valósággal és kérdőjelezte meg a rosszra használt hatalom demoralizáló hatását a tömegekre; először merte ábrázolni a fasizált tömegek szerepét, azét a tömegét, amely elmaradottságában és öntudatlanságában játékszere lehetett a hatalmi játékoknak. Mindezzel az egyént, a harcolni nem képes, elvont humanista értékeket dédelgető kisembert állította szembe, akit ugyan elpusztít a fanatizált gyűlölet, de mártíriumában hőssé emelkedik, mert nem tagadja meg emberségét. 
(Molnár Gál Péter, Népszabadság, 1970. március 8.)
 
 Szegenylegenyek_b
Pribegii - 1966, dramă, alb-negru, 90 min., subtitrat în limba română
 
Regia: Jancsó Miklós
Scenariul: Hernádi Gyula, Karall Luca
Imaginea: Somló Tamás
Decoruri: Banovich Tamás
Editor: Farkas Zoltán
Distribuția: Görbe János, Latinovits Zoltán, Molnár Tibor, Barsi Béla, Madaras József, Koltai János, Kozák András, Agárdy Gábor, Avar István
 
Perspectiva şi limbajul filmului deschide deschide o eră nouă în cinematografia maghiară. Cadrele lungi, mişcarea maselor dirijate cu minuţiozitate în cadrul static al pustei maghiare infinite, militarii în uniforme, toate devin marca de creaţie inconfundabilă a regizorului Jancsó Miklós. Premiera internaţională a filmului a avut loc la Festivalul de la Cannes în anul 1966. În Ungaria filmul a obţinut marele premiu al criticilor de film, fiind de asemenea premiat operatorul Somló Tamás şi actorul Görbe János pentru cea mai bună interpretare. La Gala Filmului Maghiar juriul de specialitate a oferit lui Jancsó Miklós Premiul pentru cea mai bună regie, iar publicul a distins filmul cu Marele Premiu. Ulterior filmul a primit Premiul FIPRESCI la Locarno şi premiul Cel mai bun film străin la festivalul londonez.
 
Filmul a avut premiera în România în 1967 cu titlul Sărmanii flăcăi.
 
Parteneri: MANDA si Institutul Balassi
 
 
 
Oldal teteje